REFLEXOTERAPIA

Reflexologia este un sistem foarte vechi de masare a mainilor si a picioarelor, practicat de catre vindecatorii din Egiptul si China Antica. Teoria de baza a reflexoterapiei este aceea ca organismul nostru este impartit in mai multe zone...
Reflexologia este un sistem foarte vechi de masare a mainilor si a picioarelor, practicat de catre vindecatorii din Egiptul si China Antica. Aceasta metoda se bazeaza pe detectarea si corectarea unor dezechilibre ale organismului. Teoria de baza a reflexoterapiei este aceea ca organismul nostru este impartit in 10 multe zone egale si ca talpa piciorului este o „harta” a organelor noastre. Prin masarea talpilor se trateaza anumite afectiuni.
Reflexoterapia nu poate fi practicata de oricine, deoarece este necesara o buna cunoastere a informatiei legate de punctele de masaj si de ceea ce reprezinta acestea. Reflexoterapia nu pune diagnostice, ea constata zonele cu dezechilibru energetic care au determinat tulburari functionale si organice si ajuta la refacerea armoniei energetice.
Ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafaţa corpului, în general la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă. Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară şi energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene. Astfel, se cunosc zone de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii, intestinului gros. îndrăznim să propunem şi subliniem aici ipoteza duală potrivit căreia întregul organism se proiectează pe fiecare organ, care la rândul lui se găseşte proiectat în orice punct al organismului, identificarea ştiinţifică neputându-se încă efectua cu tehnicile actuale.
Reflexul este activitatea fundamentală a sistemului nervos, cu ajutorul căruia se reglează relaţiile dintre organe şi se stabilesc relaţiile dintre organism şi mediul înconjurător.
Componentele principale ale reflexologiei sunt:

• reflexodiagnosticul;
• reflexoterapia.

Cea mai fidelă informaţie în materie de diagnosticare se poate obţine prin palparea zonelor reflexe din tălpi. Datorită perioadei, în general mare, pe care majoritatea oamenilor o petrec în picioare sau şezând, toxinele au tendinţa de a coborî spre zonele inferioare ale corpului, localizându-se în punctele reflexe din tălpi, puncte corespondente organelor suferinde. O diagnosticare corectă poate fi făcută numai de un specialist reflexodiagnostician care prezintă sensibilităţi deosebite, dispunând în acelaşi timp de o vastă experienţă.
Unele persoane pot acuza zone dureroase peste tot în aria plantară la palpare, acestea fiind de obicei hipersensibile, şi atunci se recomandă fricţionarea tălpilor pe toată suprafaţa, până când devin calde, după care, cu apăsări uşoare, se caută puncte reflexe.

Are efecte vindecatoare rapide si diverse intr-un numar foarte larg de boli si afectiuni ale sistemelor locomotor, circulator, nervos, endocrin, respirator, renal (urinar), genital, digestiv, metabolic, limfatic, psihic.
Reflexologia este cunoscuta si sub numele de „terapie zonala” sau „masaj compresiv”.
Ea este o parte componenta deosebita a practicii milenare chineze a „presopuncturii”, care postuleaza existenta pe suprafata corpului uman a unor zone de proiectie a organelor sau functiunilor corporale, accesibile prin micromasaj.
Toate acestea se pot explica prin diagrama orientala (chineza) a meridianelor energetice, a punctelor si corpului energetic a caror terminatii corespund cu terminatiile nervoase in anumite puncte ale zonelor reflexogene.
Talpile picioarelor si palmele mainilor sunt adevarate harti ale constitutiei anatomice totale a omului, care contin microproiectiile tuturor organelor cu functiunile acestora.
Aceste arii de proiectie devin dureroase sau jenante in cazul afectiunii organului corespondent si sunt depistate cu usurinta de un terapeut cu experienta.
Ce trateaza reflexoterapia?

Terapeutii reflexologi sunt specializati in vindecarea unor palete largi de afectiuni acute sau cronice, cum ar fi:

Reflexoterapia este componenta reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase). Masajul se practică cu vârful degetului mare de la mână (policele) sau cu articulaţiile interfalangiene, într-o ordine care ţine seama de ecoul biologic al fiecărui organ reprezentat şi fără obiecte intermediare (beţişoare, baghete etc.).
In timpul executării masajului, punctele reflexe trebuie controlate în perma­nenţă pentru a nu se traumatiza zonele învecinate şi a evalua deblocarea cristalelor, deoarece defecţiunile organelor se manifestă şi sub forma aglomeră­rilor în punctele reflexe corespunzătoare de cristale (de exemplu: acid uric, săruri, alic impurităţi).
2. Cauzele depunerilor toxice în zonele reflexe
Factorii care determină, întreţin şi agravează depunerile toxice pentru organism în zonele reflexe sunt multipli şi depind de specificul biologic al fiecărui individ, toxinele fiind principala cauză a îmbolnăvirilor curente, iar mediul, hrana şi celelalte elemente indispensabile vieţii, furnizorul acestora. Astfel, toxinele localizate în ficat produc hepatita, în pancreas, diabetul, în rinichi, nefrita, în piele, dermatitele, în articulaţii, artritele etc.
3.  Beneficiarii reflexoterapiei
Profilactic, pot beneficia de această metodă toţi oamenii care aderă la protecţia împotriva îmbolnăvirilor, dorind să-şi menţină o circulaţie sangvină şi implicit energetică bună.
Este utila in tratarea a foarte multe tipuri afectiuni dintre care enumeram doar cateva:
> stres, migrene, ameţeli, insomnii, oboseala cronica, instabilitate emoţionala, depresii, anxietate, atacuri de panica.
> afecţiuni ale coloanei, sciatica, lombosciatica, spondiloze, cifoze, reumatism, artroze, artrite, gonartroza, coxartroza etc.
> tulburări endocrine: tiroida, paratiroide (căderi de calciu), suprarenale, deficiente de creştere la copii, reglarea ciclului, tulburări de menopauza, osteoporoza (stoparea degradării masei osoase), disfuncţii sexuale (impotenta, frigiditate etc.), tulburări de metabolism, obezitate, diabet.
> afecţiuni digestive: gastrite, enterocolite, colite, ulcer, esofagite de reflux, constipaţie, hemoroizi, balonări etc.
> afecţiuni hepato-biliare: litiaza biliara, hipercolesterolemie, bila leneşa etc.
> afecţiuni renale (se elimina nisipul si pietricelele) litiaze, prostatite, enurezis nocturn, edeme (picioare umflate) etc.
> afecţiuni circulatorii: hipo si hipertensiune, arterioscleroza, guta, sindromul mâinilor si picioarelor reci, dureri de picioare.
>afecţiuni ORL: bronşite, rinite, sinuzite, nevralgii, astm etc.
4. Avantajele reflexologiei
Alt avantaj al reflexologiei este verificarea stării de sănătate a unui individ Iuti un timp foarte scurt.|De obicei, la această metodă recurg, în mare majoritate bolnavii care nu au intalnit vindecarea afectiunii perin remedii medicamentoase sau care doresc sa se insanatoseasca folosind cai netoxice.

• Poate fi aplicată la orice categorie de vârstă  
  > Poate fi aplicată profilactic, bolilor cronice şi acute, dar şi bolilor nemanifestate.
  > Nu are contraindicatii majore
  > Este un tratament netoxic.
  > Se lucrează pe cauză nu pe simptome. 
  > Se poate face în paralel cu alte tratamente naturiste sau alopate. 
  > Nu se întrerupe tratamentul medicamentos

Efectele secundare ale reflexoterapiei:
Urmatoarele tipuri de manifestari au ca efect final eliminarea toxinelor, deoarece reflexoterapia are si un puternic efect de dezintoxicare a organismului . Ele nu trebuie combatute in nici un fel. Aparitia acestor reactii nu trebuie sa duca la intreruperea tratamentului deoarece sunt reactii normale si firesti. Acestea sunt:
> accese de voma
> diaree, putand dura mai multe zile
> urina isi schimba mirosul si culoarea
> transpiratie, uneori foarte accentuata
> aparitia unor eruptii cutanate
> dureri
> ameteli, greata
> apariţia de pete albastre în cazul dezechilibrului de calciu în organism
> cresterea debitului de secretii prin diverse orificii naturale ale organismului
> stare de oboseala uneori accentuata
> dilatarea vizibila a varicelor
> febră, dacă în corp există o infecţie latentă

Contraindicatiile reflexoterapiei:> Insuficienta renala acuta
> litiaza renala (pietre mari care nu pot fi eliminate pe cale naturala)
> litiaza biliara
> in stare de infarct
> varice deschise
> hemoragii
> sarcina
> infectii cutanate, rani la talpa piciorului.
1. BOLILE APARATULUI RESPIRATOR
Zonele reflexe pentru plămâni şi bronhii sunt situate în ambele picioare, pe tălpi (în pernuţe), mai jos de baza degetelor, (vezi fig. 1). Astfel, fiecare plămân are zona reflexă în piciorul din partea sa.

 

1.1. Bronşita (acută şi cronică)
Mionşita acută (răceala, guturaiul sau coriza) apare, de obicei, în sezonul rece, aviind în general cauze virotice, şi se poate complica microbian.
Bronşita cronică este o boală destul de frecventă, definită prin hipersecreţia de mucus, manifestată prin tuse cu expectoraţie pe o durată ce totala cel puţin 3 luni/an, timp de cel puţin 2 ani consecutiv. Tratamentul reflexogen în bronşită vizează combaterea infecţiei, a hipersecreţiei mucoase, a edemului bronşic şi se realizează prin îmbunătăţirea circulaţiei care vine în teritoriul arborelui bronşic.
Zone reflexogene şi tehnică de lucru
Zonele pulmonare se vor masa pentru a reabilita circulaţia sangvină în bronhii şi lîlmâni, tratând astfel inflamaţia şi congestia locală. Masajul zonelor reflexe. prnliu laringe şi trahee urmăreşte acelaşi scop în zonele învecinate.. Deci, zonele reflexe vor fi stimulate în următoarea ordine în cadrul fiecărei

• zona plămâni-bronhii - 10 minute la fiecare picior;
• z.ona laringe-trahee - 3-5 minute la fiecare picior;
• z.ona paratiroidelor - 3-5 minute la fiecare picior;
• zona suprarenalelor - 5 minute la fiecare picior;
• zona limfatică-corp superior - 3 minute la fiecare picior.

In (minţitele cronice se va practica o singură şedinţă pe zi, timp de 20-30 de zile.
1.2. Astmul bronşic
Manifestre  patologică : senzaţie de lipsă de aer (în crize) şi dificultăţi la evacuarea aerului din plămâni.
Simptome : accese de sufocare determinate de obstrucţia bronşică prin edem, hipersecreţie, spasm şi dop de mucus, disnee respiratorie paroxistică. Criza de asm bronşic este declanşată în contact cu factorul alergogen, mai ales în a doua parte a nopţii.
l ) Rcflexoterapia
Voi li masate intens zonele reflexe pentru :
plamâni-bronhii, urmărind descongestionarea şi fluidifierea secreţiei
bronşice ;
paratiroidele, pentru degajare de Ca;
suprarenalele, mai ales în criza de astm, pentru a elibera cortizon şi
adrenalină ;
Tratamentul va viza următoarea schemă de masaj/şedinţă :

• zonele plămâni-bronhii - 10 minute ;
• zunele paratiroidelor - 3-5 minute ;
• zunele suprarenalelor - 5 minute ;
• zonele rinichi, uretere, vezică - 10 minute;
• zonele limfatice - 5 minute.

2. BOLILE APARATULUI CARDIO-VASCULAR
Zon reflexă pentru inimă se găseşte în piciorul stâng (sub pernuţă), profund, In dreptul degetelor 3-4.

2.1. Angina pectorală
Anghina  pectorală este un sindrom caracteristic prin durere precordială (gheară), insomnii, stare de anxietate (teamă). Durerea în umărul stâng, mâna stângă, şi se declanşează, de regulă, la un efort fizic, emoţii.
Zona reflexă a inimii se găseşte în talpa piciorului  stâng, sub pernuţă, în dreptul degetelor  3 şi 4. In caz de dureri pectorale se masează aproximativ 10 minute in talpa in dreptul  inimii.
Se vor efectua totuşi 10-15 şedinţe pentru a obţine o irigare în vasele coronariene. Procentajul de reuşită prin reflexoterapie este peste 90% din cazuri. Pentru întreţinere se pot face 1-2 şedinţe săptămanal, limp de 2 luni. In crize este foarte bine dacă se stimulează 3-5 minute şi suprarenale aflate deasupra traseului rinichii-uretera-vezica urinara.
2.2. Sindromul de ischemie periferică cronică
Denumită uneori şi „claudicaţie intermitentă", se produce prin obturarea arterială periferică, cu tulburări de irigaţie în zona respectivă. Bolnavul prezintă oboseală la deplasări obişnuite, parestezii (amorţeli), contracţii ale muşchilor gambei. Cu timpul, la nivelul gambei, apar dureri la mers, după câteva sute de metri. Când boala este mai avansată, durerea apare şi în repaus, respectiv noaptea.
Tehnică şi zone de masaj
Dacă boala este în fază incipientă, prin masaj reflexoterapeutic se ajunge relativ repede la atenuarea sau chiar dispariţia simptomelor bolii. Oboseala la mersul pe jos şi crampele musculare dispar după 8-10 şedinţe. Se vor masa, în următoarea ordine, zonele reflexe :

• zona inimii - 10 minute;
• zona pentru traseul rinichi, uretere, vezică urinară - 5 minute;
• zona pentru glandele paratiroide - 3-5 minute ;
• segmentul corespondent al gambei dureroase - 10 minute.

Exemplu: pentru gamba stângă - se va masa antebraţul stâng, pentru gamba dreaptă - se va masa antebraţul drept (vezi capitolul „Planşe cu zone reflexogene" - Zone reflexe corespondente).
Restabilirea normală a circulaţiei arteriale solicită l şedinţă/zi, timp de 25-30 de zile. l'utem accelera reluarea normală a circulaţiei sângelui efectuând concomitent cu icllexoterapia şi băi călduţe de ţelină (5 minute). Este indicată şi spălarea cu •pfl rece şi oţet (vezi capitolul „Alte mijloace de întărire a organismului"). Se vh l)ca de 2 ori/zi câte un pahar de apă în care se adaugă 2 linguriţe de oţet de niric şi 2 linguriţe de miere de albine, dacă nu există probleme digestive care nu permit organismului să accepte aceste preparate naturale.
2.3. Nevroza cardiacă
Este o tulburare funcţională a inimii, fără leziuni organice aparente.
simtome clinice:  dureri precordiale, palpitaţii, senzaţii de sufocare, astenie.
Tehnică şi zone reflexe de masaj
Masand  zona reflexă a inimii, vom îmbunătăţi fluxul sangvin în arterele din mir se alimentează muşchiul inimii. Sistemul valvular va funcţiona mai bine. Aşadar se maseaza :
zona inimii - 10 minute ;

• zona glandei tiroide - 5 minute fiecare parte (timp de 10-15 zile,
  l şedinţă/zi).

Procentajul de reuşită este de peste 95% din cazuri. Reducerea sau evitarea consumului de cafea sunt recomandate concomitent cu tratamentul de mai  sus.
Varicele sunt dilatări permanente ale venelor superficiale, în special la membrele inferioare. Varicele apar între 20 şi 40 de ani, mai frecvent la femei. Unul din factorii externi mai importanţi ce favorizează apariţia varicelor este poziţia prelungită în picioare, neţinând cont de avertismentele obişnuite ale organismu­lui, dureri şi amorţeli ale picioarelor într-o fază iniţială.
Simptome: uneori varicele sunt suportate bine. Alteori produc jenă, obo­seală, senzaţii de greutate în gambe, edem, cianoză, putându-se ajunge la hemoragii prin rupturi ale varicelor.
Tehnică şi zone de masaj
Depistate în primă fază, varicele pot beneficia de ameliorare prin reflexo-terapie. Se va urmări eliminarea toxinelor şi a surplusului de apă din corp, dispărând astfel edemele gambelor şi îmbunătăţindu-se circulaţia de întoarcere (venoasă). Acestea se obţin prin stimularea traseelor aferente pentru rinichi, uretere, vezică urinară. Pentru elasticitatea şi tonifierea pereţilor vasculari se masează segmentul corespondent celui bolnav (gamba are ca segment corespon­dent antebraţul, iar coapsa, braţul de pe aceeaşi parte a corpului).
Exemplu: dacă varicele au apărut pe membrul inferior drept, se va masa membrul superior drept, pe partea stângă a corpului procedându-se în mod similar. Zonele limfatice corp inferior, prin masaj, vor reda circulaţia normală a curentului limfatic în zona inferioară a corpului.
Schemă cu ordinea şi timpii de masaj

• traseul rinichi, uretere, vezică urinară - 10 minute pe fiecare picior;
• segmentul corespondent celui bolnav - 10 minute ;
• zona limfatică corp inferior - 5 minute pe fiecare picior.
  Numărul şedinţelor va fi de l/zi, timp de 20-30 de zile.
  Rezultate bune prin reflexoterapie se obţin în peste 50% din cazuri.

Concomitent cu reflexoterapia, în faza incipientă a varicelor sunt indicaţi-duşurile scoţiene (băi calde combinate cu băi reci), care se fac astfel: în zona afectată - 3 minute duş apă caldă apoi l minut apă rece, circa
3-4 ori/zi, pentru vasodilataţie şi vasoconstricţie. Rezultatele variază în
funcţie de faza bolii şi de factorii biologici specifici fiecărui organism.

3. BOLILE APARATULUI DIGESTIV
Aparatul digestiv reprezintă totalitatea organelor care participă la realizarea digestiei şi este format dintr-un tub ce se întinde de la cavitatea bucală la anus.
Aparatul digestiv, recunoscut şi ca prima barieră de apărare a organismului împotriva bolilor, poate prezenta afecţiuni acute sau cronice, provocate de diferite cauze, boli ce pot cuprinde unul sau mai multe organe componente. Aceste afecţiuni pot fi funcţionale sau organice. Astfel, se pot deosebi boli ale esofagului, stomacului, duodenului, intestinului subţire şi intestinului gros. O serie de afecţiuni digestive pot constitui reacţii ale dereglării altor structuri sau organe, cum ar fi: ficat, colecist, glande, sistem nervos, renal etc. Un tratament corect presupune eliminarea cauzelor care produc perturbarea.

O mare parte din afecţiunile aparatului digestiv beneficiază de tratamente reflexoterapeutice, însoţite obligatoriu de un regim igieno-dietetic adecvat. Se cuvine să menţionăm aici că primul element digestiv de apărare al organismului împotriva componentelor toxice ingerate este intestinul subţire.

 

3.1. Gastritele
Acute sau cronice, gastritele sunt afecţiuni inflamatorii ale mucoasei stomacului. Există o varietate de factori capabili să producă boala:

1. Factori infecţioşi: virali, bacterieni (toxiinfecţii alimentare, enterocolite
   infecţioase), micotici (candida - cel mai frecvent);
2. Factori chimici:     - exogeni (medicamente, substanţe toxice, alcool);

- endogeni (uremie, acidocetoză).

1. Factori fizici: iradiere ;
2. Factori mecanici;
3. Factori alergici (sensibilitate la medicamente);

6)  Factori nutriţionali (carenţe proteice, vitaminice, minerale).
Gastritele acute apar în urma unor agresiuni ocazionale, iar cele cronice
datorită acţiunii repetate şi prelungite a unora dintre factorii amintiţi.
Simptomatologie: dureri în regiunea epigastrică, accentuate după mese bogate, balonări postprandiale, gust neplăcut, greaţă, regurgitări, uneori vărsa turi şi diaree, în gastritele hiperacide creşte cantitatea de acid clorhidric din stomac, apar arsuri în regiunea epigastrului şi pe traiectul esofagului.
Tratamentul reflexoterapeutic urmăreşte îmbunătăţirea circulaţiei mucoa şei gastrice pentru refacerea ei, anihilarea unora dintre aceşti factori, cu rol în producerea acestei boli. Rezistenţa organismului va creşte prin masarea zoneloi limfatice şi îmbunătăţirea circulaţiei generale. Este indicată masarea zoneloi renale pentru influenţarea unor factori endogeni (uremia). Combaterea factorilm alergici se va realiza prin masarea zonelor glandelor suprarenale, stimulând astfel creşterea cantităţii de cortizon.
Schemă de masaj

1. zona stomac - 5-10 minute la fiecare picior;
2. zona glandelor suprarenale - 3 minute la fiecare picior;
3. zona rinichi-uretere-vezică - 5 minute la fiecare picior;
4. zona vezicii biliare - 3 minute.

în faza acută se vor efectua 2-3 şedinţe/zi, iar în faza cronică l şedinţă/xi După aproximativ 8-10 şedinţe, simptomatologia clinică se atenuează, dispă­rând pe parcursul a circa 20-25 de şedinţe.
Se va continua 2-3 luni cu 1-2 şedinţe pe săptămână pentru întreţinere. Procentajul de reuşită este favorabil în peste 90% din cazuri, mai ales când (•dintele de masaj sunt combinate cu regimuri igieno-dietetice corespunzătoare, şi pansamente gastrice naturale.
3.2. Sindromul de constipaţie
Se defineşte prin:

1. evacuări intestinale la intervale mai mari de 48 de ore;
2. scaune de consistenţă crescută ;
3. evacuări incomplete, în cantităţi reduse, datorită dereglării tranzitului
   intestinal.

Constipaţia este o boală plurifactorială.
Cauze

1. sedentarism (lipsa de mişcare);
2. endocrine (hipotiroidism);
3. alimentare (alimente uscate, mese reduse);
4. leziuni ale tubului digestiv (hemoroizi, fisuri anale, rectite, ulcerul gastro-
   -duodenal);

1. tumori intestinale ;                                                 _
2. obişnuinţa (schimbarea mediului în care trăim, pudoarea, comoditatea);
3. neurofuncţionale (constipaţie spastică).

 

Tratamentul complex ţine cont în primul rând de alimentaţie (bogată în legume şi fructe, lichide), activitate fizică şi antrenarea musculaturii abdominale.
Tratamentul prin reflexoterapie vizează dezvoltarea unei bune circulaţii în /oua intestinală, creşterea tonusului intestinal, dispariţia inflamaţiilor locale, nincliorarea sau tratarea hemoroizilor, fisurilor anale, stimularea glandei tiroide i :inil constipaţia este de cauză endocrină.
in caz de constipaţie, zonele reflexe ale intestinului gros şi îndeosebi cele .mo rcctale sunt sensibile, uneori extrem de dureroase la apăsare.
De regulă, constipaţiile sunt uşor tratabile prin reflexoterapie, dar descope-nii-ii cauzei şi tratarea prin masaj a organului respectiv sunt obligatorii.
Schemă de tratament

1. zonă intestin gros - 10 minute în ordinea evacuării (colon ascendent,
   transvers, descendent, sigmoid);
2. zona reflexă anus, rect, hemoroizi - 5-8 minute;
3. zone limfatice - 3 minute la fiecare punct;
4. zona reflexă a organului care cauzează boala - 10 minute.

3.3. Enterocolitele cronice
Sunt afecţiuni ale intestinului, cu scaune frecvente şi moi, deosebindu-se de prin prezenţa mucusului, puroiului şi sângelui şi absenţa alimentelor nedigerate din scaun.
Cauze:
- insuficienţe pancreatice sau biliare;
intoleranţa faţă de lapte, alimente alergizante, medicamente ;
parazitozele intestinale;
exacerbarea florei intestinale de fermentaţie sau putrefacţie;
eonstipaţiile de lungă durată şi folosirea în exces a laxativelor.
Semne clinice: dureri abdominale difuze; alternarea scaunelor tari cu scaune moi; simptome nervoase; /.gomote hidroaerice (borborisme); halonări.
Tratamentul reflexologic vizează refacerea mucoasei intestinale afectate,  tratarea constipaţiei.

Masajul se va face după următorul program:

1. zona reflexă intestin subţire - 3 minute la fiecare picior;
2. zona reflexă intestin gros - 5 minute în punctele sensibile;
3. zona reflexă rect, hemoroizi - 3 minute;
4. zona  reflexă vezică biliară - 5 minute;
5. zona  reflexă pancreas - 3 minute;
6. zona  reflexă sistem limfatic corp inferior - 3 minute la fiecare picior.

4. BOLILE ENDOCRINE
Ultima linie de apărare a organismului este reprezentată de glandele endocrine. Aici vom face câteva precizări, mai ales asupra glandelor la care ne-am referit deja sau o vom face ulterior.
Astfel, glandele suprarenale, plasate în imediata vecinătate a rinichilor, pentru a susţine activitatea de purificare a acestora, sunt cele mai responsabile de oxidările din toate celulele şi controlează printre altele: tonusul muscular, cantitatea de globule din sânge, capacitatea de coagulare a sângelui în colaborare cu glandele paratiroide, nivelul de sedimentare a globulelor roşii, gradul de imunizare a corpului etc.
Glanda hipofiză, plasată în cutia craniană, la baza creierului (în „şaua tur­cească") influenţează, prin hormonul ei, şi talia şi volumul corpului, gradul de inteligenţă, funcţiile sexuale.
Glanda hipofiză îşi manifestă influenţele şi în: reproducerea celulară, reacţiile de oxidare din ţesuturi, refacerea ţesuturilor, asimilarea zahărului, controlul ritmului cardiac, activitatea cerebrală şi senzuală, evoluţia normală a celulelor.
Glandele endocrine sunt formaţiuni anatomice care îşi varsă produşii de secreţie (hormonii) direct în sânge, stimulând sau inhibând activitatea organelor respective, a ţesuturilor asupra cărora acţionează şi reprezentând ultima „armă" de apărare a corpului împotriva agresorilor interni sau externi. Secreţia fiecărei glande este proporţională cu volumul de sânge care o alimentează.
Aparatul glandular aferent corpului uman este extrem de complex, preocu­pările noastre vizând doar câteva dintre afecţiunile unor componente, afecţiuni care s-au dovedit tratabile şi prin reflexoterapie.
Precizăm că nu se cunosc încă toate funcţiile glandelor din organismul uman.
Următoarele afecţiuni ale glandei tiroide constituie exemple concrete în care aplicarea reflexoterapiei a indus efecte benefice.
4.1. Bolile glandei tiroide
4.1.1. Hipertiroidism
Este o hiperfuncţie a glandei tiroide, constând în creşterea, peste limitele normale, a hormonilor tiroidieni în plasmă.
Simptome clinice semnificative:

1. tulburări psihice - labilitate afectivă, accentuate procese de excitaţie
   psihică;
2. tulburări neuropsihice - tremurători hipertiroidiene, accentuate la emoţii
   şi oboseală, mai frecvente la extremităţi;
3. tulburări de somn - somn neliniştit, insomnii, coşmaruri;
4. tulburări cardiovasculare - tahicardie, manifestată prin puls cu frecvenţe
   de 100-140 bătăi/minut. Pot apărea extrasistole sau fibrilaţii atriale
   (confundate uneori cu afecţiuni cardiace);
5. tulburări digestive - tranzit intestinal accelerat (3-15 scaune/zi);
6. tulburări vegetative - pielea caldă, de culoare roz, fiind tot timpul
   transpirată. Unghii friabile, chelire precoce.
7. tulburări ale celorlalte glande endocrine:

1. insuficienţă gonadică (la femei hipotrofie mamară, la bărbaţi hipotrofie
   testiculară cu impotenţă);
2. insuficienţă paratiroidiană (având influenţă asupra calciului în organism).

 

Se vor elimina din consum alcoolul, cafeaua, condimentele, bolnavii consu­mând alimente bogate în vitaminele A, B, C, precum şi un regim hipercaloric bazat pe glucide şi proteine.
Tratamentul prin masaj reflexoterapeutic va viza redresarea circulaţiei tiroidiene, conducând atât la normalizarea cantitativă şi calitativă hormonală, cât şi la normalizarea structurilor tiroidiene.
4.1.2. Hipotiroidism
Este o afecţiune provocată de insuficienţa secreţiei tiroidiene. Mixedemul este unul din cele mai caracteristice simptome ale insuficienţei tiroidiene.
Cauze determinante:

1. infecţii acute (gripa, scarlatina, rujeola, reumatismul poliarticular acut etc.);
2. infecţii cronice (tuberculoza, sifilisul).

Semne clinice: faţa rotundă, ca o lună plină, cu pleoapele umflate, ochii mici înfundaţi în orbite, nasul lăţit, buzele îngroşate. Pielea este aspră, îngro­şată, uscată, rece şi cianotică la extremităţi. Unghiile sunt sfărâmicioase, păr rar, chelie frecventă. Bolnavii prezintă stări depresive, au atenţia scăzută şi memoria slabă. Influenţând şi alte glande cu secreţie internă, în astfel de cazuri se poate constata şi insuficienţă gonadică, cu infantilism genital şi sterilitate la bărbaţi, amenoree, menoree şi metroragii la femei. Hipotiroidienii au rezistenţa scăzută la infecţii şi la factorii nefavorabili din mediu (frig, umezeală, poluare).
Ca şi în hipertiroidism, masajul reflexoterapeutic va urmări refacerea funcţiei glandulare. Zona reflexă a glandei tiroide se află pe talpă, între primul şi al doilea metatarsian şi falanga degetului mare. Tratamentul reflexoterapeutic are efecte benefice şi în afecţiunile tiroidiene (hipo şi/sau hipertiroidism), fiind necesar atât masajul zonelor reflexogene ale organelor subordonate ca funcţie glandei tiroide, cât şi masajul zonei reflexe a hipofizei, care coordonează funcţia celorlalte glande cu secreţie internă.
Schemă de masaj

1. zona glandelor tiroidiene - 10 minute la fiecare picior;
2. zona glandelor paratiroidiene - 3 minute la fiecare picior;
3. zona traseu renal (rinichi, uretere, vezică) - 5 minute la fiecare picior;
4. zone genitale (planşa 2-3 - 36 şi 50) - 3 minute la fiecare picior;
5. zona glandei hipofize - 3 minute la fiecare picior.

Masajul se va face în etape de 20-30 de şedinţe, apoi o dată pe săptămână, timp de 2-3 luni, fiecare zi în care s-a efectuat tratamentul prin reflexoterapie fiind urmată de o zi de pauză.
4.2. Bolile glandelor paratiroide
Zona reflexă a glandelor paratiroide este situată pe marginea internă a piciorului, înaintea articulaţiei metatarso-falangiană a degetului mare (planşa l punctul 13 şi planşa 3 punctul 13 din capitolul „Planşe cu zone reflexogene").

4.2.1. Hipoparatiroidism (lipsa de calciu)
Insuficienţa parathomonului influenţează îndeosebi metabolismul fosfo-calcic, determinând creşterea fosforului seric şi scăderea calciului din serul sangvin. Principala consecinţă a hipocalcemiei este tetania sau „spasmofilia". Tetania se întâlneşte frecvent la persoanele tinere de sex feminin.
Cauze determinante: traumatisme chirurgicale în zona glandelor paratiroide, iradieri, hemoragii sau infecţii localizate la nivelul glandelor paratiroide.

Cauze favorizările: vârsta (tânără), sexul (feminin), sarcina, naşterea, alăpta­rea, frigul, oboseala, emoţiile, consumul excesiv de cafea.
Semne clinice:

1. contracţii tonice ale musculaturii somatice (mai rar viscerale), denumite
   şi contracţii tetanice sau spasme musculare. Cel mai frecvent contracţiile
   apar la membrele superioare, generând „mână de mamoş", iar contracţiile
   buzelor determină transformarea gurii în „bot de ştiucă" ;
2. bolnavii cu lipsă de calciu sunt uşor iritabili;
3. părul este friabil şi îşi pierde luciul;
4. unghiile sunt subţiri, se îndoaie şi se rup cu uşurinţă.

Examenele de laborator ne indică o calcemie de 7-8 mg% faţă de 10% cât este normal.
Tratamentul prin reflexoterapie dă rezultate foarte bune în peste 85 % din cazuri.
Schemă de masaj

1. zonele reflexe paratiroidiene - 5-15 minute fiecare;
2. zonele reflexe tiroidiene - 5 minute fiecare ;
3. zonele reflexe hipofizare - 3 minute fiecare ;
4. zonele reflexe intestin subţire - 3 minute fiecare.

Zonele reflexe ale paratiroidelor se vor masa câte 5 minute fiecare, la început, până la 15 minute. Şedinţele de masaj se fac zilnic, timp de 20-30 de zile, apoi se repetă analiza la calcemie. Bolnavii cu calcemia scăzută vor mânca alimente proaspete, bogate în calciu. Mersul desculţ prin iarbă umedă, băile generale cu apă rece şi oţet vor fi benefice, contribuind, alături de tratamentul prin masaj, la redresarea glandelor paratiroide şi implicit a stării generale.
în cazul hipocalcemiei se poate folosi cu bune rezultate şi următoarea reţetă naturistă : 10-15 lămâi, 10 ouă proaspete cu coajă albă, 360 de grame de miere de albine şi l pahar de coniac bun. Cele 10 ouă întregi şi crude se pun într-un borcan, iar peste ele se adaugă sucul de la 10-15 lămâi (sucul să acopere ouăle). Borcanul se înveleşte în hârtie neagră, se acoperă şi se păstrează la răcoare până se dizolvă coaja de la ouă (1-2 săptămâni). Se adaugă mierea şi coniacul, se amestecă bine conţinutul şi se pune borcanul într-un loc cald şi întunecos. Periodic se îndepărtează spuma care se formează, amestecând conţinutul cu o lingură de lemn. Din momentul în care nu se mai formează spumă, conţinutul poate fi folosit, fiind mai întâi strecurat şi pus în borcane închise la culoare, apoi dat la rece. Se ia din preparat câte l păhărel de 3 ori/zi după mese, timp de 21 de zile. Reţeta se poate repeta după l lună.

5. BOLI METABOLICE Şl DE NUTRIŢIE
5.1. Diabetul zaharat
Este o boală metabolică cronică provocată de lipsa relativă sau absolută de insulina activă. Astfel apar tulburările în metabolismul glucidic, cu creşterea glicemiei (cantitatea de zahăr din sânge) peste 1,2 g%0 (hiperglicemie) şi eliminarea zahărului prin urină (glicozurie). Această tulburare metabolică se instalează în urma disfuncţiilor pancreatice, hipofizare, tiroidiene, suprarenale şi ale glandelor sexuale, păstrând un pronunţat caracter ereditar.
Simptome clinice:
-   polifagia (bolnavul slăbeşte cu toate că mănâncă mult); )
-   poliuria (bolnavul urinează mult şi des, 4-5 l în 24 de ore);    
- polidipsia (bolnavului îi este sete în permanenţă).
La femei se mai poate adăuga pruritul (mâncărimea vulvo-vaginală).
Masajul reflexoterapeutic va fi deci complex, acţionându-se atât în zonele reflexe pancreatice, pentru a stimula circulaţia sangvină, sporindu-se astfel funcţionalitatea glandei şi accelerarea producerii insulinei, cât şi în zonele
glandelor tiroidiene, suprarenale, hipofizare şi sexuale, dacă se constată dereglări manifestate şi în zone reflexe corespondente dureroase, ţinând seama că volumul secreţiilor interne ale glandelor tiroidiene, suprarenale şi hipofizare este propor­ţional cu cantitatea de sânge care ajunge la ele.
Hipofiza influenţează, prin multiplele funcţii pe care le are, şi stimularea dezvoltării funcţiilor celorlalte glande endocrine, în particular partea endocrină a pancreasului care elaborează insulina.
Masajul reflexoterapeutic, în cazul diabetului, se face după următoarea schemă:

1. zona pancreas - 5 minute fiecare parte;
2. zona ficat, colecist, duoden - 5 minute ;
3. zona tiroidiană - 3 minute la fiecare picior;
4. zona hipofizară - 3 minute la fiecare picior;
5. zona suprarenală, rinichi, uretere, vezică urinară - 5 minute la fiecare
   traseu;
6. zone limfatice - 3 minute fiecare punct.

Masajul se va face 1-2 ori/zi, până la dispariţia simptomatologiei clinice şi normalizarea analizelor (glicemic până în l %o, glicozurie - absentă).

 

Persoanele care folosesc insulina nu vor renunţa la ea brusc, ci o vor reduce în raport cu analizele. După normalizarea analizelor, se va continua cu 1-2 şedinţe/săptă­mână, timp de câteva luni. Reducerea sau eliminarea insulinei va fi făcută strict sub control medical.
Regimul alimentar va fi individualizat şi trebuie să asigure aportul necesar de proteine minerale, săruri şi vitamine. Vor fi eliminate zaharurile şi redusă pâinea. Ceaiul de teci uscate de fasole va fi benefic. Foarte mulţi diabetici reacţionează pozitiv la tratamentul reflexoterapeutic, dacă au răbdare şi încre­dere (peste 65%).
5.2. Guta
Boală metabolică, caracterizată prin crize de artrită acută, în special la articulaţia metatarso-falangiană a halucelui (inflamarea degetelor mari de la picioare).
Criza începe brutal noaptea, evoluând către ziuă cu dureri foarte mari. Degetul se umflă, devine roşu şi cald. Guta cronică se caracterizează prin prezenţa tofilor gutoşi (umflături) localizaţi poliarticular la pumn, mâini, coate, picioare.
Semne clinice : dureri articulare accentuate la mişcare, deformări articulare, prezenţa tofilor, semne inflamatorii locale (durere, roşcată, căldură, umflătură). Guta nu este numai o boală articulară, ci una generală, metabolică, foarte gravă. Guta este cauzată de o tulburare înnăscută în metabolismul nucleo-proteinelor. Din start se va recomanda bolnavilor un regim hipocaloric, cu restricţia alimentelor bogate în purine (viscere animale, supe de carne, mezeluri, picioare de porc, capete de vită, conserve); evitarea legumelor bogate în acid oxalic (smochine, afine, ciuperci, concentrate de roşii); se va evita consumul de ciocolată, cacao, carne albă; se interzic condimentele, cafeaua, ceaiul, alcoolul.
Tratamentul prin masaj reflexoterapeutic
Se vor masa zonele suprarenale în scopul degajării de cortizon (efect anti-inflamator), zonele rinichi, uretere, vezică urinară pentru accelerarea eliminării din corp a toxinelor (acid oxalic etc.).
în cazul gutei, zonele reflexe ale rinichilor şi ureterelor sunt foarte dureroase la palpare. După 5-7 zile de masaj intens urina se colorează (devine cromatică), ceea ce înseamnă că atât acidul oxalic, cât şi alte toxine din corp încep să fie eliminate în cantităţi mari.
Schemă de masaj

1. zonele glandelor suprarenale - 5 minute la fiecare picior;
2. traseul rinichi, uretere, vezică urinară - 10 minute la fiecare picior;
3. sistem limfatic - 3 minute fiecare punct;
4. segment corespondent celui afectat - 5-10 minute.

Se va efectua o şedinţă pe zi timp de 4-5 săptămâni. Rezultatele sunt semnificative în peste 70% din cazuri. Pentru a mări procentajul de reuşită şi a scurta perioada de tratament se vor urma procedeele:

• „cămaşa spaniolă" de 3-4 ori pe săptămână;
• se va folosi fiertură de paie de ovăz sau scuturătură de fân în care se vor inmuia şosete de lână. Aceste şosete stoarse se trag pe picioare şi peste ele se trage altă pereche de ciorapi. Vor fi menţinuţi până a doua zi.

[ Inapoi la informatii ]